Cei care vor citi această carte, îi vor găsi poate diferite cusururi. Unii
vor zice: Ce te legi omule, de papistaşi şi de cei uniţi cu ei, că ei nu se
leagă de tine? Alţii vor zice: Dar de ce-i vorbeşti aşa de rău, spunându-le
toate cusururile, căci acesta nu este lucru creştinesc? Şi în sfârşit alţii
vor mai spune: Dar ce-mi folosesc mie toate aceste lucruri?
Să răspundem pe rând. Cei care au mai citit câte ceva ca să ştie ce
mai este pe lume, au aflat că statul român a încheiat de curând cu papistaşii
un concordat, în care le dă: o libertate foarte mare, lefuri foarte
grase, faţă de cele ale clerului ortodox, şi o moşie care fusese pe vremuri
proprietatea Statului unguresc şi care are o valoare de câteva zeci de
miliarde lei1 şi dreptul de a mai înfiinţa şi alte episcopii noi, afară de
cele pe care le au până în prezent. Totodată ni se aduce vestea că Papa a
înfiinţat de curând la Roma un seminar din care să iasă misionari pentru
răspândirea religiei papistaşe în ţara noastră. Pe de altă parte, clerul
Bisericii noastre ortodoxe e lăsat aproape muritor de foame, abia
putând să-şi agonisească cele necesare vieţii materiale şi pierzând astfel
timpul cel preţios pe care l-ar putea întrebuinţa pentru evanghelizarea
ortodoxă. Astfel, Biserica noastră e sfârticată din trei părţi: din
a papistaşilor şi a celor uniţi cu ei, din a sectarilor şi a calendariştilor
şi din a celor vicioşi şi contrari religiei şi lui Dumnezeu, de care, în vremurile
noastre avem destui. Putem oare, noi, să stăm cu mâinile în sân
şi să tăcem în faţa acestor…

CITESTE CATEVA PAGINI ,,Vartejul ratacirilor,,