Varlaam si Ioasaf (R12-3)

Descriere

Câţi se poartă în Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fiii lui Dumnezeu, a zis dumnezeiescul Apostol (Ioan 1, 12-13). Aşadar, a se învrednici cineva Duhului Sfânt şi a se face fiu al lui Dumnezeu, aceasta înseamnă sfârşitul şi îndestularea tuturor poftelor şi odihna a toată vederea, după cum este scris. Acestei fericiri, care este deasupra firii şi margine a tuturor poftelor, s-au învrednicit cei sfinţi din veac prin lucrarea bunătăţilor, unii suferind muceniceşte şi stând împotriva păcatului până la sânge, alţii pustniceşte nevoindu-se, pe calea cea strâmtă umblând şi de bunăvoie făcându-se mucenici, ale căror bunătăţi şi isprăvi fiind asemenea, cu ale celor care s-au săvârşit prin sânge, ca şi ale celor care s-au nevoit prin post şi au fost pe măsura vieţii îngereşti.
Legiuit a fost să fie întărită Biserica lui Hristos prin cuvântătorii de Dumnezeu Apostoli şi prin fericiţii Părinţi, care au lăsat chip şi izvod de bunătăţi în scrierile lor sfinte, spre împărtăşirea neamurilor care vor rămâne după dânşii. Calea ce duce spre bunătăţi este îngustă şi nelesnicios a o trece, mai ales pentru aceia care niciodată nu s-au întors de la răutăţi către Dumnezeu, ci totdeauna sunt luptaţi şi chinuiţi de muncirea poftelor.
Drept aceea ne şi trebuie mulţi îndemnători spre această cale, unii cu pildele, alţii cu povestirea vieţii acelor ce au umblat mai înainte pe dânsa; care lucru şi mai fără de durere atrage către dânsa şi-l face pe om a nu se părăsi de călătoria cea cu nevoinţă. Pentru că şi celui care ar vrea să călătorească pe o cale aspră şi nelesnicioasă de umblat, dacă cineva numai i-ar spune şi i-ar da învăţătură, atunci ar face şi mai puţin lucru. Iar dacă i-ar arăta că mulţi sunt cei care au străbătut acea cale, aşa ar face un lucru mult mai mare şi i-ar face să se apuce de a călători pe ea.