Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol VI. Sfîntul Simeon a fost unul dintre cei mai iubiţi autori în spiritualitatea şi teologia rusă, iar monahismul românesc a avut opera lui la îndemînă în numeroase manuscrise, care datează în traduceri de la sfîrşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX. Un apreciabil număr de astfel de manuscrise se găsesc în Biblioteca Academiei R. S. România şi în diferite mînăstiri din Moldova. Un manuscris cuprinzînd opera sfîntului Simeon, în două volume şi datat de la 1804, se află în biblioteca Sfîntului Sinod, din Bucureşti, sub cota nr. 11. El a aparţinut Mînăstirii Căldăruşani, de unde a trecut în biblioteca Internatului
teologic din Bucureşti sub cota 28, apoi în biblioteca Institutului teologic din Bucureşti sub nr. 2251—2252. Opera sfîntului Simeon din acest manuscris cuprinde 104 Cuvinte . Traducerea este făcută la 1802 de Isaac Dascălul, ucenic al lui Paisie Velicicovschi; cuprinsul lui coincide cu manuscrisul din biblioteca Mînăstirii Neamţu, care cuprinde opera sfîntului Simeon în trei volume sub nr. 60, 59 şi 57 5. Traducerea pare să fie făcută în parte după ediţia în neogreacă a operei sfîntului Simeon, tipărită în 1790 la Veneţia de Dionisie Zagoraios, dar nu numai după ea. Căci nu are «Imnele», cuprinse în ediţia lui Zagoraios ca partea a doua ; apoi, ordinea Cuvintelor este alta decît în Zagoraios ,· în sfîrşit, în ediţia lui Zagoraios sînt numai 92 Cuvinte afară de «Imne». Dar manuscrisul de la biblioteca Sfîntului Sinod are, ca şi în ediţia lui Zagoraios, la începutul lui, aprecierile sfîntului Grigorie Palama,
ale patriarhului Filotei de Constantinopol şi ale mitropolitului Meletie al Atenei despre sfîntul Simeon, apoi Viaţa
sfîntului Simeon, alcătuită de Nichita Stithatul şi un Cuvînt introductiv despre opera sfîntului Simeon, tot al lui Nichita Stithatul. O altă deosebire este faptul că în ediţia Zagoraios lipseşte Cuvîntul despre cele trei chipuri ale luării-aminte şi ale rugăciunii, pe care-l cuprinde manuscrisul român (cum este Cuvintul 101). Apoi în ediţia Zagoraios după cele 92 Cuvinte sînt adăugate 181 Capete practice şi teologice ale sfîntului Simeon Noul Teolog, şi după ele 40 Capete ale lui Simeon Evlaviosul, pe cînd în manuscrisul român, după cele 104 Cuvinte, urmează tot 181 Capete lucrătoare şi de Dumnezeu trăitoare şi 40 Capete ale lui Simeon Evlaviosul,

Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol VI