Despre ingrijirea sufletului

Din faptele noastre se va vădi în ce măsură credem în Dumnezeu, în ce măsură credem în veșnicia sufletului și a Împărăției lui Dumnezeu. De aceea să cugetăm cu toții serios și să nu ne înșele diavolul și păcatul în clipa în care avem nevoie de pocăință, lacrimi și păreri de rău, și să nu hoinărim încoace și încolo, jucând, petrecând și devenind altfel decât ne-a creat Dumnezeu. Nu, să lăsăm acestea și să ne îngrijim cum să ne facem plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu se uită la suflet, nu la cele dinafară. La cele dinafară se uită diavolul și păcatul. Dumnezeu privește la cele dinăuntru, să înfrumusețăm sufletul nostru cu virtuți. Când ne împodobim pe dinafară, ne stricăm pe dinăuntru. Ne stricăm și sluțim și sufletul nostru. Pentru toate acestea Dumnezeu ne va cere socoteală.”

(Efrem Atonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, p. 13)

Grijile lumești, de obicei, răpesc omului toată vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai rămâne niciun răgaz. Dar grijile trebuiesc proporționate cu însemnătatea lucrului respectiv. De aceea ne îndeamnă iarăși Mântuitorul: Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în Cer … căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6, 19-21).

Averile pământești față de comoara cea mai scumpă decât toată lumea a sufletului, nu merită atenția care li se dă. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet se cuvine întâietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mântuitoare, nu trebuie zădărnicită cu grijirea de multe a celor pământești.

(Protosinghelul Petroniu Tănase, Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 37-38)

Despre ingrijirea sufletului