Sufletul si lumea in cumpana dreptatii (R12-6)

Ce e mai de preţ, sufletul sau lumea?

Si sufletul şi lumea sunt două feluri de făpturi, create de Dumnezeu. Amândouă sunt iubite, şi sufletul şi lumea. Amândouă sunt iubite oamenilor: „mântuirea şi fericirea sufletului, şi îndulcirea lumii acesteia.

Iubit este omului sufletul, ca cel împreună legat cu trupul din pântecele cel de maică şi împreună născut. Iubirea şi îngriji-rea omului de sufletul său reiese din cuvintele psalmistului: „Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din mâna câinelui pe cel unul născut al meu“. Iubită este şi lumea aceasta, precum însuşi Dumnezeu o a iubit, cum adevereşte şi însuşi Mântuitorul, zicând: „Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea – adică omenirea – încât şi pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară; ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16).

Iubit este sufletul, pentru că printr-însul viem, ne mişcăm, alergăm în toate părţile, lucrăm şi vieţuim. Luând deoparte sufle-tul, omul rămâne mort, nemişcător, nelucrător, şi neînsufleţit. Iubită este şi lumea aceasta, pentru că întru dânsa: ne îndulcim, ne odihnim şi pe toate cele spre trebuinţa vieţii acesteia le aflăm. Iubit este sufletul pentru că acesta pe toate simţirile noastre înviindu-le, le dă lor putere a alege, a lucra înţelepţeşte, a se îndulci şi a se folosi de toate bunătăţile pământului; fiindcă fără de suflet, nici simţire, nici alegere, nici lucrare, nici îndulcire nu are omul. Iubită este şi lumea aceasta, pentru că pe toate, toate cele plăcute ale sale le pune înaintea simţurilor noastre spre îndulcire: înaintea vederii ne pune bogăţiile ei şi feluritele frumuseţi iubite ale feţelor; înaintea auzului pune cântările cele dulci şi armonioasele sunete ale muzicilor, clopotelor etc.; gustului pe îndulcirea mâncărilor şi a băuturilor; mirosului parfumul florilor, aromatelor celor cu bună mireasmă; iar pipăirii pe dulcile împătimiri.

citeste cateva pagini ,,Sufletul si lumea,,